Cele zece mii de dorinte ale imparatului – Jose Freches

Disponibil la: Libris 

Colectia: Literatura Universala

Traducerea:

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Beijing, 1660. In fata portilor grele ale Orasului de Purpura, fermecatoarea curtezana Yadil, ascunsa sub valuri pretioase, tremura de spaima: Imparatul Chinei, renumit pentru exigenta lui in ceea ce priveste Arta Camerei de Culcare, a chemat-o sa-si petreaca noaptea cu el. In acelasi timp, undeva, pe o strada ingusta din Beijing, preafrumosul Drept Inainte Mergator intra in bordelul in care Luna Roscata ii va da prima lectie de iubire.

Aventurile lui Yadil, ale Lunii Roscate si ale Drept Inainte Mergatorului, ale Miresmei Gingase si ale Florii Rare ne introduc in cea mai mare taina in alcovurile Chinei imperiale, unde noapte de noapte se scrie adevarata istorie. Pe urmele Clopotelului birman, un mic obiect cu virtuti fabuloase, cititorul va patrunde in lumea colorata a lupanarelor si in cercul puterii imperiale absolutiste.

José Frèches (n. 1950), fost custode la Muzeul Guimet si romancier pasionat de China antica, a cucerit marele public, cunoscand un succes imens cu seriile sale romanesti traduse in peste douazeci de limbi. De acelasi autor, la Editura ALLFA au aparut: Imparateasa matasii, 2005 (vol. 1, Acoperisul lumii; vol. II, Ochii lui Buddha; vol. III, Uzurpatoarea); Discul de jad, 2007 (vol. I, Caii ceresti; vol. II, Peste de aur; vol. III Insulele nemuririi); Imperiul lacrimilor (vol. I, Razboiul opiului, 2008; vol. II Jaful de la palatul de vara, 2009), Gandhi, 2009 (vol. I, Sunt un soldat al pacii; vol. II., Si India va fi libera!) si Cele zece mii de dorinte ale imparatului, 2010.

Parerea mea:

Dintotdeauna, mi-a placut sa experimentez in materie de lectura. Sa incerc diferite genuri, sa descopar particularitatile anumitor scriitori, sa testez cele mai diverse povesti. In plus, sunt fascinata de cartile care imi dezvaluie culturi variate, care ma transporta in lumi diferite, aratandu-mi moduri deosebite de gandire, stiluri de viata diverse, mentalitati atat de diferite de cele cu care suntem obisnuiti incat par aproape incredibile. Romanul lui Jose Freches, Cele zece mii de dorinte ale imparatului, combina exact aceste lucruri: un stil pe care inca nu l-am testat indeajuns si prezentarea unei culturi diferite. Multumesc librariei online Libris pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie. Tot timpul sunt derutata atunci cand imi aleg cartile pe care le doresc de pe site-ul librariei, deoarece gama de carti online disponibile este extrem de larga, iar pe langa romanele in romana, mai exista si categoria extrem de tentata de carti in engleza. Pana acum, nici unul dintre romanele din libraria Libris nu m-a dezamagit, iar Cele zece mii de dorinte ale imparatului nu face exceptie.

Cartea lui Jose Freches este un roman erotic, dar este atat de diferit de ceea ce stii ca inseamna o lectura erotica incat aproape ca nici macar nu il poti incadra in aceeasi categorie. Oricine a citit vreodata o carte despre Asia secolelor trecute stie ca limbajul folosit era unul foarte poetic, in care cuvintele pe care in mod normal nu le-ai asocia formeaza expresii surprinzatoare. Poate ca povestea nu este una incarcata de suspans, insa limbajul transforma cartea intr-o lectura delicioasa. Am fost constant cu zambetul pe buze, amuzata si fascinata in acelasi timp de imaginatia acestui popor si de abilitatea de a utiliza figuri stilistice atat de complexe in comunicarea de zi cu zi.

Ceea ce mi se pare extrem de interesant este modul atat de diferit de a percepe senzualitatea, relatiile, sexul si erotismul. Am observat de mult timp ca intre Evul Mediu din Europa si perioada medievala din Asia exista diferente uriase. Pornind de la cele mai marunte obiceiuri zilnice, precum igiena sau hrana, pana la ideile si credintele generale, Europa parea mai inapoiata cu sute de ani fata de Asia. Aceeasi teorie se aplica si in cazul conceptiilor despre dragoste si sex. In timp ce in Europa atitudinea fata de acestea era extrem de refractara, iar subiectul era de cele mai multe ori tabu, in China secolelor trecute sexul era o adevarata arta, iar oamenii tratau acest subiect cu interes si dedicare. Existau manuale, tablouri, istorii orale, carti si maestri care ofereau tinerilor informatiile necesare si ii initiau la nivel teoretic in arta amorului. Cat despre aspectele practice, insasi parintii sau tutorii aveau grija sa le ofere tinerilor o prima experienta perfecta, iar ziua in care aceasta urma sa aiba loc era marcata printr-o sarbatoare de mare anvergura. Prostitutia era privita intr-un mod total diferit si nu de putine ori prostituatele de lux ajungeau sa fie concubine sau chiar sotii ale imparatilor, iar prezenta si alegerile lor marcau alegeri politice importante si influentau cursul vietii populatiei. Cartea are o senzualitate exuberanta. Insa prezentarea intr-un limbaj atat de delicat si original ii ofera in acelasi timp si o latura pura, inducandu-ti in minte exact teoriile asiatice antice. Conform acestora sexul nu este un subiect jenant sau tabu, ci un lucru natural, ce merita sa fie tratat intr-un mod deschis si transparent, iar tehnicile de oferire sau obtinere a placerii trebuie testate si imbunatatite. Mai mult decat orice, romanul Cele zece mii de dorinte ale imparatului te face sa te gandesti la influenta majora pe care gandirea medievala europeana o are chiar si asupra prezentului, in ciuda sutelor de ani care au trecut. Indiferent de numarul de reviste, filme, reclame sau carti ce invata femeile sa isi descopere si sa isi imbratiseze senzualitatea, indiferent de cat de emancipate se considera unele persoane si cat de dezinvolti ar incerca sa para oamenii, prejudecatile trecutului  sunt inca mult prea accentuate la nivel general.

Romanul face referire de asemenea si la o perioada in care doua invataturi antice chinezesti dadeau nastere la rivalitati si dusmanii intre adeptii acestora. Inainte ca unele aspecte ale filozofiei taoiste sa fie partial inserate in principiile confuciene, intre aceste teorii existau diferente enorme, fiecare credinta fiind sustinuta aprig de partizani. Iar tinerii primeau adesea in acea perioada o educatie ce includea ambele teorii, rezultatul fiind o gandire confuza, in care principiile opuse se bateau cap in cap. Din gama larga de principii ale acestor filozofii, in romanul lui Jose Freches sunt mentionate in special diferentele ce tin de senzualitate. Doctrina taoista care sustinea exact principiile libertine si deschise ale erotismului incepea sa fie detronata de confucianism, conform caruia sexualitatea trebuia sa fie tratata intr-un mod mai putin liber si mai putin transparent. Fragmentele ce privesc invataturile antice sunt inserate discret, fara sa devina plictisitoare, dar oferindu-ti o serie de informatii noi si captivante. Odata ce ai terminat cartea realizezi ca fara sa iti dai seama, ai retinut aspecte interesante legate de filozofiile chinezesti si te trezesti dornic si curios sa afli mai multe despre acestea.

Bile albe:

– Un aspect ce atrage atentia este reprezentat de relatiile dintre personaje. Acestea dau nastere unui lant, in care fiecare personaj principal este legat de alte doua, dar nici unul dintre ele nu are o legatura directa cu toate celelalte. Abia spre finalul romanului, in ultimele pagini avem parte de o prima intalnire in care toate personajele alaturi de care am calatorit in aceasta captivanta calatorie ajung sa stea in sfarsit fata in fata. Daca in majoritatea cartilor cititorul descopera povestea in acelasi timp cu personajele, de data aceasta, modul  de prezentare al scenariului iti ofera o viziune oarecum egala cu cea a naratorului. Tu ca cititor detii o serie de informatii suplimentare fata de personaje, le urmaresti cumva de deasupra, iar la final esti singurul care poate lega toate itele intre ele, descoperind legaturi aparte si avand o viziune completa asupra povestii.

Bile negre:

– In ciuda faptului ca numele personajelor reprezinta probabil exact traducerea sensului acestora, as fi preferat cred sa fi fost transcrise direct. Eventual sa ne fi fost oferit intelesul unui nume atunci cand faceam cunostinta pentru prima oara cu un personaj, dar in restul cartii sa fi fost folosit numele chinezesc. Desi este interesant sa descoperi originalitatea numelor asiatice, cred ca traducerea numelor sterge intr-o oarecare masura aerul oriental, exotic al romanului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Dragonul furtunii – I. J. Parker Memoriile unei gheise – Arthur Golden