Disponibil la: Leda Books
Colectia: Fantasy Leda
Traducerea: Adrian Deliu
Numar pagini: 544
Sinopsis:
Pana unde va merge Rose ca sa-si tina juramantul?
Atacul recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria scolii, sacrificand vieti de elevi moroi, profesori si gardieni. Si, mai mult, strigoii au luat cu ei un numar de victime… printre care si pe Dimitri.
Acesta ar prefera sa moara decat sa devina unul dintre ei, iar acum Rose trebuie sa o paraseasca pe cea mai buna prietena a sa, Lissa — cea pe care a jurat sa o protejeze cu orice pret, si sa isi tina promisiunea facuta fata de Dimitri cu multa vreme in urma. Dar acum, cand totul este in joc, cum poate ea distruge persoana pe care o iubeste cel mai mult?
Parerea mea:
Cel de-al patrulea volum al seriei Academia Vampirilor, Juramant de sange este un roman de..cautare. Sau o punte de legatura intre volumele 3 si 5. Nu stiu daca exista vreo denumire anume pentru genul acesta de volume (aflate de obicei pe la mijlocul seriilor), in care intreaga actiune a cartii este axata pe cautarea unuia dintre protagonisti de catre celalalt. Din lecturile mai recente, imi vine in minte volumul 2 al seriei Legaminte – Raspantii, de Ally Condie, construit intr-o maniera similara, dar de-a lungul timpului am mai dat de astfel de carti. Si cand le citesc am mereu un sentiment de nerabdare, am senzatia ca sunt lungite parca prea mult aceste cautari, doar pentru a umple paginile pana cand revederea are loc in final. Aceste lucruri sunt valabile si in cazul romanului Juramant de sange. Cel putin pentru prima jumatate a sa. Totusi, volumul a fost unul placut, in ciuda faptului ca nu genereaza acelasi nivel de emotii ca romanele anterioare.
Prima parte a cartii, cea in care Rose reuseste sa ajunga in orasul natal al lui Dimitri si petrece ceva timp cu familia acestuia iti ofera un ragaz. Esti constient ca linistea nu va dura mult, asa ca impartasesti starea protagonistei, bucurandu-te de liniste, afectiune si un oarecare confort. Recunosc ca in cea de-a doua parte a cartii am fost surprinsa de turnura pe care au luat-o lucrurile. Nu m-as fi asteptat la o astfel de situatie si inca nu sunt convinsa daca mi-a placut sau nu. Stiu ca autoarea a insistat mult in volumele anterioare asupra dependentei pe care o ofera muscaturile vampirilor, insa trecerea atat de rapida de la acea Rose puternica si cu picioarele pe pamant la o Rose in stare continua de letargie nu m-a incantat deloc. Poate daca procesul de transformare ar fi fost mai lent, ar fi fost si mai veridic, insa asa pare oarecum nerealist.
Finalul (de fapt cam ultimele zeci de pagini) aduce, ca si in cazul volumului 3, o multime de surprize. Avem parte de un plus de actiune si adrenalina si povestea reuseste sa te tina in suspans. Atat din cauza deznodamantului intalnirii dintre Rose si Dimitri, cat si din cauza intamplarilor prin care trece Lissa.
Bile albe:
– Mi-au placut majoritatea personajelor noi introduse, in special cuplul Mark – Oksana, acestia avand acelasi gen de relatie ca cea existenta intre Rose si Lissa. In plus, ajutorul lor si disponibilitatea de a o sprijini pe Rose, in ciuda faptului ca nu stiu sigur in ce mod vor fi afectati te fac sa te atasezi mult de ei. Abe este un personaj controversat, insa abia in final realizezi cat de putina importanta i-ai dat, fata de cata ar fi trebuit. Asadar, daca abia de acum urmeaza sa cititi Juramant de sange, fiti atenti de la inceput la acest personaj. In caz contrar, cand veti afla surpriza pregatuita de autoare, o sa va doriti sa parcurgeti din nou toate paginile in care aparea el, de data aceasta cu mai multa atentie, pentru a putea sesiza fiecare indiciu care v-a scapat.
Bile negre:
– Pur si simplu cartii ii lipseste ceva. Dupa un final atat de grandios in volumul 3, te astepti la mai multa actiune si mai multe momente tensionate. Asa cum spuneam, avem intr-adevar parte de asa ceva spre final, insa povestea pare oarecum lipsita de echilibru. Prea multa liniste si letargie in cea mai mare parte a cartii si o aglomeratie prea mare de evenimente incordate in final.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead |
My Weekly Book 
Mda, sincer volumul 4 mi s-a părut oarecum plictisitor în comparaţie cu celelalte 5 🙂
Însă, era normal să devină aşa repede dependentă de muşcăturile lui Dimitri, pentru că mai fusese muşcată săptămânal timp de 2 ani de către Lissa când fugiseră de la Academie şi de atunci începuse să devină dependentă fără ca ceilalţi să ştie, desigur.
Oooo, ai dreptate, uitasem complet de chestia asta. Adica..nu neaparat ca uitasem, dar nu am facut legatura. Thanks! ^_^
Si zici deci ca volumul 5 o sa ma entuziasmeze mai tare? 😀
Categoric da, merită citit voumul 5 … vei vedea
Acum probabil că eziţi un pic după volumul 4, însă pune mâna pe 5 cât mai repede ca să te obsedeze mai tare seria :))
😀 Exact! M-am apucat de alte 2 carti, parca nu ma mai tragea ata asa de tare spre ele. Le-am lasat pe weekend, cand o sa am mai mult timp si implicit, mai multa rabdare ^_^
Mămică a venit weekendul, pune mâna pe carte, nu mai aştepta.
Eu abia aştept noua ta recenzie să văd cum ţi se pare şi columul 5 … şi apoi volumul 6 desigur, însă pas cu pas 🙂
:)) Da, pai imi facusem planul sa termin ambele volume in weekend. Sper sa reusesc. La primele 2 volume am vazut ca daca nu ma intrerupe ceva si imi place cartea, citesc cam 100 de pagini pe ora. Deci daca reusesc sa imi organizez bine timpul, ar trebui sa reusesc..
Ce viteza ai!!
Hai ca asteptam sa vad ce zici…Eu am luat-o ca pe o calatorie initiatica a ei. Mi-a inspirat nostlagie, caldura, descoperirea sentimentului de a apartine unei familii si mai emotionat familia iubirii ei acum (aproape) mort. In ea se dau ‘nșpe mii de lupte interioare. Emotiile generate, de care ziceai tu, sunt altfel de data asta si stii ce, realizez acest lucru mai bine acum citind recenzia ta si pe masura ce scriu comentariu. In plus este percpetia personala a fiecaruia si experientele ce influenteaza cum primim noi romanul.
Week end fain in lumea cartilor:)
🙂 Sper sa reusesc sa termin in weekendul asta si ultimele 2 volume, desi am programul un pic cam aglomerat. Si pe de alta parte, parca as vrea si sa le mai lungesc putin, pt ca de fiecare data cand termin o serie care mi-a placut, ma simt cumva..abandonata sau asa ceva 🙂
Si mie mi-a dat o stare de bine prima parte a volumului 4, stiam ca urmeaza ca lucrurile sa o ia razna din nou, asa ca am profitat o data cu Rose de linistea aceea. Dar parca tot a lipsit ceva din carte. Oricum, e imposibil ca fiecare volum sa iti placa la fel de tare, asa ca nu imi fac griji. Foarte interesant modul in care ai prezentat ceea ce inseamna probabil perioada aceea pt protagonista. Chiar nu ma gandisem asa la asta pana acum, dar nu pot decat sa iti dau dreptate 🙂
Nu degeaba nu imi amintesc mare lucru din el… hmmm.
Observ ca eu nu sunt asa pretentioasa, mie mi-au placut toate, dar acum ca stau sa ma gandesc nu imi amintesc din niciuna multe… :)))
😀 Mi se intampla si mie atunci cand citesc cate o serie foarte rapid sa nu retin prea multe detalii sau sa uit care lucru care s-a intamplat in care volum.
Voi fi in contradictie cu majoritatea si voi spune ca volumul 4 mi-a placut cel mai mult.
A maturizat-o pe Rose: a devenit pe cont propriu, a cunoscut-o pe Sidney (pe care nu putea sa o manipuleze cum dorea ea) pe care va sfarsit respectand-o, chiar timpul petrecut in casa si satul lui Dimitri au facut-o sa vada lumea altfel si sa isi puna intrebari despre propria mama, despre cum si-ar fi dorit sa fie (ca Galina sau ca insasi Janine), ajunge sa realizeze ca isi pretuieste mama asa cum este ea (o carierista) chiar daca a pretuit si afectiunea si caldura Galinei.
Ahhhhh si Abe! Personajul preferat din aceasta carte. Nu vreau sa ma dau mare, dar chiar am intuit din primele pagini adevarata identitate a acestuia.
Endorfinele provocate de muscaturile strigoilor erau mai puternice decat cele ale moroilor. Combinate cu dragostea si nevoia lui Rose de Dimitri, au dus la dependenta acesteia fizica si afectiva de strigoiul Dimitri. Apropo, nu credeti ca a scapat cam prea usor dintr-un conac bantuit de strigoi?
Si mie mi-au placut Oksana si Mark.
Mie imi place mult acest roman si l-am citit cu mult interes mama mea fiind uimita deoarece pt scoala nu citesc atat de repede ca si aceste volume mie mi se pare interesant acest volum si plin de adrenalina in prima parte imi puneam intrebarea:Oare il va gasi Rose pe dimtri? si in cea de-a doua parte am ramas uimita de faptul ca Dimitri era strigoi…a fost superb
Intr-adevar, a fost o rasturnare de situatie neasteptata transformarea lui Dimitri 🙂 Intreaga serie merita toate laudele, nu degeaba este atat de aclamata.
Am prins curaj si indraznesc sa comentez si eu ceva pe margine:D. Am facut si eu rost de seria AV, abia acum, bineinteles cu reducerea fabuloasa :)(sunt omul reducerilor) .Prima carte a fost suficient de buna incat sa ma faca sa citesc si restul, urmatoarele doua m-au dat pe spate, savurandu-le cat de rapid am putut si acum sunt in prima jumatate al “Juramantului de Sange” si mi se pare destul de anost. Din cate am citit pe aici, in fuga, va urma ceva destul de spectaculos, asa ca indur :). Aproape toata plictiseala vine din faptul ca nu mi-a placut din start foarte mult de Dimitri, cu atat mai mult relatia acestuia cu Rose. Singurul personaj masculin de care m-am indragostit de-a binelea e Adrian si mi se pare ,pana acum, ca el ar fi “omul” potrivit pentru ea. Scurtele paragrafe in care apare si el ma tin in priza oarecum la volumul asta:D. De aici, nu am avut rabdare si am tras cu ochiul si am aflat ca vor avea o mica relatie, care se va termina din pacate. Mi-a scazut considerabil interesul pentru toata povestea din momentul ala, dar tot sunt curioasa ce se alege de viata lui , asta pentru ca am mai aflat putin despre relatia lui cu Sidney, care face toata actiunea in alta serie, alta poveste. Am vazut ca ti-a placut si de Christian mult , care are toate calitatile unui personaj de succes, atat fizic cat si moral .Da, e tare!:) Dar se potriveste prea bine cu Lissa ca sa ma intrige mai mult de atat. :)) In final, ma inarmez cu rabdare si merg mai departe cu cititul sa ajung mai repede la partea interesanta.
Scuze pentru intarziere, Antoanela! Ma bucur ca mi-ai scris! Si eu mi-am luat pachetul promotional de la Leda chiar inainte sa scoata si editia de chiosc cu Bravo. Auzisem de mult timp de ea, insa am citit-o totusi destul de tarziu. Noroc ci promotia 😀 Desi actiunea ultimelor doua volume creste in intensitate, mie volumul 3 mi-a ramas in suflet. Scenele acelea in care Rose lupta alaturi de Christian cred ca sunt preferatele mele din toata seria!
Mie Dimitri mi se pare parca prea perfect, atat de ok din toate punctele de vedere incat devine plictisitor. Dar cred ca intr-adevar, relatia lui cu Rose este probabil una ideala, echilibrata, etc. Se completeaza cel mai bine, chiar daca nu au fost personajele mele preferate. Adrian in schimb…da, da, de el mi-a placut si mie taaare mult! 😀 Ultimul volum chiar m-a scos din sarite ca a adus un final fericit doar pentru personajele principale, lasandu-le pe majoritatea celor secundare in fata unui viitor destul de incert. M-am mai linistit insa cand am vazut ca fix personajele secundare care imi placusera mie vor deveni protagonisti in seria Bloodlines. Care serie, daca tot a venit vorba..in primele 2 volume inca nu se ridica la nivelul AV. Este ok intr-adevar, mi-a placut, insa dupa ce citesti AV, te astepti fara sa vrei la o continuare la fel sau chiar mai interesanta. Oricum, lucrurile evolueaza promitator si se complica usor usor asa ca sunt destul de sigura ca volumele urmatoare vor atinge nivelul asteptarilor. Daca nu ma insel, mai e putin pana la aparitia volumului 3 din Bloodlines, asa ca urmeaza sa descopar daca am sau nu dreptate. Planuiesti sa te apuci si de Bloodlines dupa ce termini AV?
Mai mult ca sigur voi citi si seria Bloodlines..doar de dragul lui Adrian:))), insa o sa astept sa apara mai multe carti, daca nu chiar toate. Nu-mi place sa astept intre ele, asta fiind valabil si pentru seriale ;)). Urmaresc totul cu intarziere . Acum depinde si de impresia pe care mi-o va lasa sfarsitul AV. Urmatoarea pe lista e deocamdata ,seria “Vampirii Sudului”…tot datorita recenziilor tale;)) si apoi sa ma mai uit printre ele sa vad ce ti-a mai placut .. momentan, esti ghidul meu de fantasy 😛
Eh, nimanui nu cred ca ii place, insa unele aparitii noi sunt atat de tentante, incat eu chiar nu ma pot abtine sa nu ma apuc de primele volume imediat ce apar 😀
Da, da, Vampirii Sudului e…nici nu stiu cum sa ii spun..diferita poate 🙂 Se cunoaste si ca personajele sunt adulte, parca rezonezi altfel cu ele.. Plus ca autoarea nu mizeaza cel mai adesea pe senzational, nu depinde soarta lumii de actiunile protagonistei ci doar propria ei viata si uneori si a celor dragi ei. Nu ca ar lipsi suspansul sau ceva de genul, insa parca e mai veridica povestea din cauza aceasta. Stiu ca suna ciudat chestia asta spusa despre o poveste fantasy, insa nu stiu cum altfel sa explic :)) Mie mi-a dat o stare de bine seria. Primele 10 volume le-am citit cand au aparut cu Bravo, cate unul pe saptamana, apoi am facut cate o pauza pana sa citesc vol. 11 si 12. Si am vazut ca atunci cand le-am citit pe acestea, a fost ca o reintoarcere printre prieteni vechi. Abia astept acum volumul 13 (ultimul), urmeaza sa apara in luna mai. Asa ca poti sa te apuci de ea, chiar daca citesti repede de tot primele 12 volume, tot nu o sa trebuiasca sa astepti exagerat de mult ultima carte 😉